Boala inflamatorie pelvina si managementul sau corect

Boala inflamatorie pelvină și managementul său corect

Boala inflamatorie pelvina poate avea simptome usoare sau absente, prin urmare trece deseori neobservata. Pe termen lung, in lipsa tratamentului corect si la timp, ajunge sa cauzeze complicatii importante, incepand de la dezvoltarea de tesut cicatricial la nivelul tractului genital si pana la infertilitate.

Cauze boala inflamatorie pelvina

O gama larga de bacterii pot fi responsabile de aparitia bolii inflamatorii pelvine, insa cel mai adesea este vorba despre gonoree, Chlamydia sau mycoplasma (in 1 din 4 cazuri), care apar de obicei in urma contactului sexual neprotejat. Se intampla ca aceste bacterii sa patrunda in tractul genital in timpul menstruatiei, dupa nastere, pierderea sarcinii sau avort; rareori ele patrund in urma montarii unui sterilet sau a unei interventii chirurgicale (precum biopsie endometriala).

Trebuie mentionati factorii de risc pentru boala inflamatorie pelvina, respectiv: mai multi parteneri sexuali, inceperea activitatii sexuale mai devreme de 25 de ani, contactul sexual neprotejat cu prezervativ, folosirea regulata a dusului vaginal, un istoric medical de infectii cu transmitere sexuala.

Simptome boala inflamatorie pelvina

Simptomele acestei afectiuni pot fi dificil de identificat si deseori lipsesc. Atunci cand sunt prezente, includ: durere abdominala sau pelvina, dar si in portiunea inferioara a spatelui (gradul durerii variaza), scurgere vaginala anormala sau excesiva (uneori cu miros neplăcut), hemoragie vaginala anormala (in timpul contactului sexual sau intre două cicluri menstruale) sau absenta menstruatiei (amenoree), durere la contact sexual, febra (uneori cu frisoane), urinare dureroasa/frecventa/dificila, senzatie de epuizare, lipsa apetitului.

Retine ca si in situatiile in care simptomele bolii inflamatorii pelvine pe care le ai nu sunt in forma severa, trebuie sa nu fii consultata de medic cat mai curand. Sunt situatii in care acestea se asociaza unei boli cu transmitere sexuala.

Diagnostic boala inflamatorie pelvina

Nu exista un anumit test pentru a diagnostica boala inflamatorie pelvina, insa medicul va tine cont de istoricul medical (metode de contraceptie, boli cu transmitere sexuala anterioare, obiceiuri sexuale),  simptome resimtite si va efectua o examinare pelvina in timpul careia poate preleva mostre de secretie vaginala pentru a fi testate in laborator. De asemenea, medicul ginecolog poate recomanda teste de sange (proteina C reactiva, rata de sedimentare a eritrocitelor sau hemoleucograma completa) sau de urina pentru a verifica prezența unor boli cu transmitere sexuala sau a evalua nivelul unor markeri infectiosi sau inflamatori. O ecografie pelvina ajuta la vizualizarea organelor reproducatoare. In situatii in care diagnosticul nu este exact, pot fi de ajutor laparoscopia exploratorie sau biopsia  endometriala (o mostra de tesut endometrial este prelevata si analizata pentru semne de infectie si inflamatie). 

Tratament boala inflamatorie pelvina

Un tratament medicamentos initiat timpuriu poate vindeca infectia cauzatoare a bolii inflamatorii pelvine. Insa nu exista vreun mijloc de a inversa cicatrizarea sau leziunile de la nivelul tractului genital deja aparute. Tratamentul pentru aceasta afectiune presupune de obicei antibiotic timp de 14 zile, uneori incepand cu o doza administrata intravenos (prescris in functie de rezultatul testelor de laborator), pe care este important sa il urmezi pe perioada indicata de medic pentru a evita dezvoltarea unei rezistente la antibiotic. Daca te confrunti cu durere pevina cronica ti se pot administra analgezice pentru ameliorarea simptomelor. 

Pentru a preveni reinfectarea ar trebui ca si partenerul sexual sa fie consultat de medic (chiar daca nu prezinta simptome) si tratat, iar contactul sexual sa fie intrerupt pe perioada tratamentului, pana la disparitia simptomelor. Unele femei se confrunta cu episoade repetate ale bolii inflamatorii pelvine; se intampla acest lucru fie din cauza ca tratamentul nu a fost finalizat, fie ca partenerul nu a fost testat si tratat. Daca un episod al bolii afecteaza uterul sau trompele uterine bacteriile vor infecta mai uaor aceste zone si cresc sansele sa dezvolti din nou afectiunea. 

Spitalizarea se impune in cazul femeilor care prezinta simptome grave, care nu raspund la medicatie cu administrare orala sau care sunt insarcinate. Interventia chirurgicala se impune doar in cazul in care un abces se sparge sau pentru drenarea acestuia. Dacă esti diagnosticata cu sarcina ectopica ti se pot administra medicamente sau interventie chirurgicala pentru intreruperea sarcinii.

Printre complicatiile bolii se numara dezvoltarea de tesut cicatricial si abcese la nivelul tractului genital, ce pot afecta definitiv organele reproducatoare. In acest sens pot aparea: infertilitate (riscul de infertilitate creste proportional cu numarul de imbolnaviri), sarcina ectopica (cand se dezvolta tesut cicatricial la nivelul trompelor uterine), durere cronica pelvina timp de mai multe luni sau ani (prezenta in timpul ovulatiei sau al contactului sexual), abces tubo-ovarian (apare cel mai adesa la nivelul ovarelor si al trompelor uterine, dar poate aparea si in uter sau alte organe si poate cauza in lipsa tratamentului o infectie potential fatala). Se estimeaza ca aproximativ 1 din 10 femei afectate de boala ajung infertile, cel mai mare risc existand in cazul celor care au intarziat tratamentul sau care au avut episoade repetate de boala inflamatorie pelvina. Exista insa studii care demonstreaza ca rata de obtinere a sarcinii se mentine buna in cazul celor care au beneficiat de un tratament corect.

Trebuie sa mergi de urgenta la medic daca te confrunti cu febra mai mare de 38.5 grade Celsius, greata si varsaturi, durere puternica la nivelul abdomenului.